Mergînd la braţ cu vîntul
Zăresc un chip iubit în sine
Si sar,alerg din depărtare
Ca sa-l opresc la mine
Sărindu-mi glasul înainte
Strigînd la el înaripat
O,stai...iubire !
Udă-mi dorul însetat
Privirea lui îmi spuse totul
Ca niciodată,rece si străină
Oare m-a uitat ?
Nu...fiind nebună după el
Iar l-am confundat...

Binecuvîntat de Dumnezeu este cel ce iubeşte !

Pentru prima dată
Urăsc copacii
Atunci cînd mi-ai tăiat vederea 
Pierzîndu-te printre ei

O,ce-aş alerga în urma ta
Să îţi mai zic odată
C-am să te aştept,aştept
Poate-ai să vii vre-o  dată...